Cand viitorul era mic

Despre produs

Tare poznas mai e si timpul din aceste pagini! Alearga si se domoleste, se-ntoarce si se-ncovoaie... si-o clipa n-ar sta locului, doar-doar ne-om dumiri si noi unde-am picat in valmasagul lui. De bine ce pornim la drum, de-a dreapta lui Mihai Viteazul, in fruntea ostii romanesti, ne pomenim soldati romani pe langa Dunare, dand nas in nas cu cete de barbari. Ciudata treaba! Il consolam apoi pe Cocrisel, sarmanul, in temnita-i uitata si iar picam in vremuri mai indepartate, pe urmele zetarilor amorezati, caci una, doua se innoieste veacul fara noi. Cunoastem tinere incorsetate, pictori de seama,